Ascuns între dealurile blânde ale Banatului Montan, în comuna Domașnea din județul Caraș-Severin, se află un sat care pare desprins dintr-o poveste veche: Cănicea. Nu este doar un punct pe hartă, ci o lume întreagă. Un spațiu sacru al copilăriei, al rădăcinilor, al legăturii profunde cu pământul și natura. Este locul în care s-a născut bunica mea, locul în care am crescut, am alergat desculț prin iarba udă de rouă și am învățat să iubesc cu adevărat liniștea.
Dar, dincolo de această dimensiune afectivă, Cănicea este un colț unic de România, cu o frumusețe peisagistică, o puritate a aerului și o ospitalitate greu de egalat.
Un sat pierdut în timp, dar viu în suflet
Cănicea este un sat mic, cu o populație restrânsă, dar cu o inimă cât munții din jur. Casele tradiționale din piatră și lemn, grădinile încărcate cu flori de câmp, livezile de pruni și meri, sunetul clopotelor de la biserică și glasurile blânde ale oamenilor creează o atmosferă de basm rural autentic.
Totul aici pare să fi rămas neatins de graba vremurilor moderne. Timpul curge altfel la Cănicea – mai domol, mai înțelept, mai sincer.
Peisaje care îți taie răsuflarea
Cănicea este înconjurată de dealuri, păduri de fag, pajiști montane și stânci care îți oferă panorame ireale. Răsăriturile și apusurile aici nu sunt doar momente ale zilei, ci adevărate spectacole de lumină și culoare.
Privind spre zările deschise din șaua Cănicii, ai impresia că întreaga lume se așterne la picioarele tale. Se zăresc dealurile Domașnei, culmile Munților Almăjului și, uneori, în zilele limpezi, chiar umbrele Dunării de la Orșova.
Câteva locuri de maxim interes – comori ascunse ale Cănicei
🌀 Fântâna care fierbe
Situată deasupra satului, în stânga cum privim spre Cleanțul lui Scobar, acest izvor ciudat pare că „fierbe”, deși apa este rece. Bule mari de aer ies constant din adâncuri, creând o iluzie fascinantă. Locul este înconjurat de vegetație deasă și adăpostește o energie aparte – localnicii spun că izvorul „vorbește” cu muntele.
💧 Fântâna lui Avel
Un alt loc de legendă, aflat sub Piatra Elișovei, cu șapte izvoare ce țâșnesc unul lângă altul. Apa este rece, cristalină și se spune că are proprietăți tămăduitoare. Pe vremuri, oamenii urcau aici în fiecare dimineață, chiar și iarna, pentru a-și lua apa „vie”.
🪨 Piatra Elișovei
Un punct stâncos înalt, aflat deasupra satului, de unde se pot admira priveliști ce-ți taie răsuflarea. Este un loc aproape mitic pentru localnici, un simbol al forței și al răbdării naturii. Aici, liniștea este atât de adâncă încât poți auzi inima pădurii bătând.
🌄 Cleanțul lui Scobar
Un versant spectaculos, unde stânca și pădurea se împletesc. De aici se pot face drumeții către vârfurile din zonă sau pur și simplu se pot contempla panoramele largi asupra Banatului montan. Este un loc ideal pentru meditație, fotografie și pentru redescoperirea sinelui.
Trasee turistice – o invitație la explorare
Cănicea este poarta de intrare într-o rețea de trasee montane neamenajate, dar pline de farmec, ideale pentru iubitorii de natură sălbatică și autentică:
-
Traseul spre Șaua Cănicii – o urcare domoală prin pădure, cu priveliști largi spre vale.
-
Circuitul Piatra Elișovei – Cleanțul lui Scobar – perfect pentru o zi întreagă de drumeție.
-
Urcușul spre Fântâna lui Avel și mai departe spre Coama Mică – pentru cei care vor să se piardă în natură și să descopere izvoare, păduri tăcute și ceruri nesfârșite.
Aerul, ospitalitatea și culoarea satului
Aerul din Cănicea este unul dintre cele mai curate din România. Poate părea o exagerare, dar oricine petrece o zi aici simte diferența: respirația e mai ușoară, somnul mai profund, iar gândurile mai limpezi. Este un loc care te vindecă.
Oamenii din Cănicea sunt blânzi, primitori, deschiși. Te vor invita la masă, îți vor povesti legendele locului și îți vor arăta cu mândrie grădina, coșul cu nuci sau colțul din care răsare soarele „cel mai frumos de pe lume”.
Cănicea – un colț de Rai uitat de lume, dar neuitat de suflet
Într-o Românie care se schimbă rapid, Cănicea rămâne un sanctuar al autenticului. Nu are hoteluri luxoase, nici restaurante sofisticate, dar are povești, tăceri, izvoare, munți, rădăcini. Este acel loc pe care nu îl poți descrie complet în cuvinte – trebuie să-l simți.
Pentru mine, Cănicea este mai mult decât un sat: este o lume de basm care nu moare, pentru că trăiește în fiecare amintire, în fiecare răsuflare de aer curat și în fiecare pas pe potecile copilăriei.
Marius Leontiuc
